Un Țigan M-a Învățat Să Apreciez Ce Am

Am fost cam grăbit astăzi. Du-te de colo colo, fă asta, fă aia. Eram tot pe fugă.

După ce am ieșit de la lucru, m-am dus să mă văd cu băjeții mei, dar înainte să ajung la ei mi s-a întâmplat ceva neașteptat. Am fost oprit de un țigan tânăr, care mi-a cerut un foc. Mi s-a adresat cu “Boss ai un foc că-s vai și amar de mine.” Eu, fumător înfocat și prietenos, i-am întins bricheta mea.

Din start i-am spus: “Și a mea merge ca pula.”

“Măcar ai.”

Cred că acela a fost cel mai mare adevăr pe care l-am auzit vreodată din gura unui țigan. Chiar așa era. Eu măcar aveam brichetă să-mi aprind țigaretele, el nu.

Așa am fost învățat astăzi de un țigan să apreciez lucrurile pe care le am.

Advertisements

5 thoughts on “Un Țigan M-a Învățat Să Apreciez Ce Am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s